1. Atunci: Tatăl meu zideşte case, cocoţat pe schele; El cu fruntea lui ajunge pină sus, la stele. Tatăl meu coboară-n mină, ca să smulgă fierul, Dar pe seară, mult îi place să privească cerul. Tatăl meu dă ţării piine; e pe cimpuri vara; Are mari oştiri de grine, cit se-ntinde ţara. Tata străjuie-n uzină marile cuptoare; Fierbe-n vatră cu oţelul, bulgării de soare. Tata ne deschide-n şcoală, cel dintii, caietul El ne-nvaţă socotitul, dar şi alfabetul. Alb halat îmbracă tata în spital cind vine. Spune-i numai ce te doare, el te face bine 2. Acum: Tatăl meu este zidar şi munceşte-n UE. Îl aştept, dar în zadar: nu vine şi nu e! Tatăl meu muncea în mină, căci era miner. Masa noastră era plină. acuma-i şomer. Tatăl meu avea oştirea holdelor bogate. Astăzi are amintiri şi pensii tăiate. Tata era inginer şi muncea-n uzine Azi, de cind este şomer, din taxi se ţine. Tatăl meu este profesor, dar e terminat, Căci reforma fără noimă l-a epuizat. Tata-i medic. El munceşte şi-n mediul privat. Din salar abia-şi plăteşte darile la stat |
|