Zonele cele mai afectate de încălzirea globală sunt cele aflate în imediata vecinătate a mărilor şi oceanelor. Presupunem că ne aflăm pe insula Whit al cărei cel mai înalt punct se află la 10 m deasupra nivelului oceanului.
Este o insulă mică sub forma unui pătrat cu latura de 7 Km şi marginile paralele cu axele N-S respectiv E-V.

Ultima furtună tropicală - care a dus la inundarea aproape completă a insulei - a convins populaţia de necesitatea construirii unor diguri de apărare.
Aşa cum se observă, perimetrul insulei este de 28 Km. Anual se pot construi 4 Km de dig (digurile sunt segmente de linie dreaptă, orizontale sau verticale). Odată construit, un dig nu poate fi mutat din loc.
Cea mai bună idee ar fi de a construi un dig în jurul întregii insule. Aceasta ar lua însă 7 ani, timp în care insula ar fi complet inundată şi deci digul nu ar mai avea ce să protejeze.
Planul stabilit de locuitori (un plan realist, care ţine cont şi de posibilităţile lor) cere ca:
a) În timpul primului an să se reuşească îndiguirea a 1 Km2.
b) La sfârşitul fiecărui an să se reuşească îndiguirea unei suprafeţe cel puţin egală cu suprafaţa îndiguită anul anterior.

Pentru calculul eficienţei este propusă următoarea regulă:
În fiecare an să se maximizeze suma suprafeţelor îndiguite în anii anteriori.
Astfel, dacă Si este suprafaţa de teren îndiguită în al i-lea an (S1 = 1, Si    ≥    Si-1), în fiecare an se calculează:
T1= S1,    T2 = S1 + (S1 + S2) (rezultatul după primul an este S1, după al doilea an S1+S2, deci în total T2),    T3 = T2 + (S1 + S2 + S3),    T4 = T3 + (S1 +S2 +S3 +S4)    etc,
cu condiţia ca fiecare Ti să fie maxim posibil.

Găsiţi un plan de indiguire astfel ca după patru ani să avem T4 > 14.