Harry era chircit în scaunul său.
Poziţia îi permitea să vadă strada din spatele săuprin oglinda latereală,
şi în acelaşi timp să observe mişcările din faţa vechiului turn al bisericii.
Lângă el, Max îşi trăsese cotul de pe fereastră, după ce un alergător îl lovise.
Acum stătea cu bărbia pe volan şi cu braţele fluturându-i spre podea.
Harry a aranjat mai bine oglinda, chiar în clipa în care un nou grup de biciclişti treceau.
Era al treilea grup al dimineţii. I-a urmărit cu privirea cum prind viteză şi dispar.
Lui Harry îi plăcea să asculte roţile bicicletelor. Avea un sistem de calcul,
plasând fiecare biciclist într-o categorie diferită de zgomote produse.
"Ajungi să faci lucruri de genul acesta când eşti la supraveghere"
i-a explicat el lui Max. Max a dat din cap aprobator. Nu voia să participe.
Traficul începea să prindă viaţă, iar zgomotele se amplificau, aşa că Harry
renunţă la numărătoare. Strada Dacey ajungea direct în parcul Oliver Mowat şi,
deşi era weekend, maşinile, bicicletele, alergătorii şi curierii circulau ca în orice zi obişnuită.
Se părea că Shadden nu avea să apară nici azi.
Asta, desigur, dacă era în turnul vechii biserici, aşa cum aflaseră ei.
Din punctul de vedere al lui Harry, Shadden era de multă vreme dispărut.
Ştia oraşul prea bine, ca să se dea la fund şi să dispară.
"Un Ford Windstar gri!" a strigat Max. Se uita cu atenţie la ieşirea din
turnul bisericii, unde un Windstar se pregătea să o ia spre strada Dacey.
Max s-a îndreptat şi a pornit motorul. "Ăsta e Shadden! Trebuie să fie!".
Amândoi bărbaţii aşteptau ca Windstarul să întoarcă pe strada Dacey,
iar când a făcut asta, Harry a pus mâna pe cheile maşinii şi a oprit motorul.
"Nu e Shadden" a spus el, revenind în poziţia iniţială.
Ia numărul de înmatriculare când se apropie şi verifică să nu fie o momeală,
dar ăsta sigur nu e Shadden. Nu ar fi aşa prost."

Care este prostia făcută de şoferul Fordului şi observată de Harry?