În ultima primăvară, bătrânul McDonald a murit, lăsând proprietăţile sale ca moştenire nepotului său Hamish, prietenul meu. El a moştenit şi castelul Highland, bântuit de fantome. Începând de la ora 12 noaptea până dimineaţa se auzeau două zgomote: un cântat misterios, un râs vulgar. Hamish a început să observe anumite regularităţi:
- când el cântă la orgă şi nu există râs, fantoma care cântă îşi schimbă activitatea (dacă cânta, tace, iar dacă tăcea, începe să cânte); altfel, ea făcea în fiecare minut ceea ce făcea până atunci;
- când fereastra este închisă, fantoma care râde face ce făcea cealaltă fantomă în minutul precedent (râde dacă cealaltă râdea, tace dacă cealaltă tăcea).
- când fereastra este deschisă, fantoma care râde începe să cânte.
Afară plouă torenţial. Hamish vrea să ştie cum să determine fantomele să tacă, pentru că ambele sunt gălăgioase în acest moment, iar el vrea linişte deplină.