 Pe drumul de costişe ducând spre România > Venea un om, cu jale... E alta poezia, > Nu e nici cu sergentul, nu-i nici de-Alecsandri, > Ci doar cu Victor Ponta - acum, în travesti. > > Ascuns e sub o barbă, ca Adrian Năstase, > Şi trage greu piciorul, având dureri de oase. > Nu vine de la Plevna, cu nimeni n-a luptat, > Dar merge greu în cârje, că turcii l-au tăiat! > > "Mai scurtă-mi pare calea acum, la-ntors acasă... > Aş fi rămas, dar ăştia, din ţară, nu mă lasă. > Aş mai fi stat, că parcă nici nu am stat destul, > Prea iute-a trecut timpul la turci, la Istanbul! > > Le-aş mai fi dat să-mi taie şi celălalt picior, > Doar să mai stau o lună acolo, la Bosfor... > O lună sau chiar două sau poate chiar un an, > Că mă simţeam nu Victor, ci însuşi Suleyman. > > Aş mai fi stat cu drag, să se sfârşească anu' > Ori şi mai mult - dar nu chiar ca Vodă Brâncoveanu. > N-am vrut să plec acasă, la drum să o apuc: > M-aş fi făcut vreun paşă, spahiu, chiar eunuc! > > Dar n-am rămas: spre ţară eu repede-am plecat, > Că m-a sunat şi Şova, cică sunt aşteptat! > O singură-ntrebare îmi pun, în mintea mea: > M-aşteaptă tot poporul sau numai DNA?". |