Bancul Zilei

O femeie urmată de 15 copii intră la oficiul social al primăriei.
„Vai”, zice asistenta socială, „sunt toţi ai dv.?”
„Da, toţi sunt ai mei”, zice mama vădit iritată fiindcă a răspuns deja de sute de ori la întrebarea asta.
Se întoarce spre copii şi zice cu ton de comandă: „Saşa stai jos”, şi toţi copiii se aşează.
„Deci”, zice asistenta socială, „să începem cu completarea formularelor; spuneţi-mi numele copiilor.”
„Acesta, cel mai mare este Saşa.”
„Bine, şi următorul?”
„Şi pe ăsta îl cheamă Saşa.”
Asistenta socială îşi încruntă sprâncenele şi scrie mai departe. Unul după altul, fiii se numeau toţi Saşa. Urmează fiica cea mare; şi ea tot Saşa.
„Bine”, zice asistenta socială, „Eu recunosc aici un model tipic. Toţi 15 se numesc Saşa?”
„Da, asta simplifică mult lucrurile”, spune mama copiilor. Când copiii trebuie să se scoale ca să meargă la şcoală nu-mi rămâne decât să strig tare: „Saaaaaaşa! Scularea!”, şi când e gata cina strig „Saaaaşa! La masă!”, şi toţi copiii vin în goană. Dacă îi văd că vor să traverseze strada în fugă strig deasemenea: „Saşa, Stop!” şi toţi se opresc. Faptul că am botezat toţi copiii mei Saşa a fost cea mai bună idee pe care am avut-o vreodată.”
Asistenta socială se gândeşte o clipă şi întreabă nedumerită: „Şi cum faceţi când vreţi să chemaţi pe un anume copil şi nu toată trupa?”
„Simplu, îl strig pe numele lui de familie.”